Meniu

Arhitectura religioasa populara

Bisericile din lemn se remarca prin tehnica îmbinarilor din lemn si a realizarii învelitorilor din sindrila. Si aceasta biserica respecta rigoarea constructiei întâlnita la primele monumente de acest tip. Biserica are planul dreptunghiular si simplu, turnul-clopotnita de 27 de metri fiind amplasat deasupra pronaosului. Aceasta turla este prevazuta cu un foisor, iar în vârful ei este fixata o cruce din fier.

Biserica are doar absida centrala, ce prelungeste forma dreptunghiulara (de nava) înspre est. Se respecta astfel traditia bizantina de a orienta altarul catre est. Peretii sunt formati din lungi bârne de stejar (la baza) si de brad, dispuse orizontal, pe un soclu de piatra de mici dimensiuni, îmbracat în ardezie. Lemnul folosit a fost în prealabil stratificat, fapt ce confera bisericii o rezistenta deosebita. (este singura biserica de acest fel din România) Este folosita o tehnica speciala de îmbinare a lemnului, fara cuie sau cu ajutorul cuielor din lemn, impuse de locul si rezistenta îmbinarilor.

Acoperisul bisericii are un singur corp si este realizat din sindrila de brad. Fiecare sindrila este taiata în partea de jos în forma de rândunica, iar prin prinderea lor în cuie se realizeaza o vasta dantelarie în lemn de brad. Acoperisul este construit ascutit în partea superioara, cu laturile lui foarte abrupte, pentru ca ploaia si zapada sa se scurga repede de pe el.


Peretii sunt din bârne fara decoratiuni, singura exceptie fiind frânghia rasucita sculptata, care înconjoara biserica (simbolul Sfintei Treimi). Brâul împletit se afla sub ferestre, fiind singura constructie din România unde acesta nu este lipit de perete.
Pridvorul aflat în partea vestica se prelungeste si pe jumatatile dinspre sud si nord, unde se afla si cele doua intrari secundare. O ornamentatie sculpturala bogata îmbraca stâlpii pridvorului si capetele grinzilor care sustin acoperisul cu motive populare realizate prin daltuire, crestare ori traforare: forme geometrice, stele încercuite, ramuri, motivul solar.

În curtea bisericii se afla lumânararul ce este supraînaltat cu o clopotnita din lemn de 17 m înaltime, realizata în acelasi stil maramuresean.

Biserica este compartimentata la interior dupa specificul bisericilor ortodoxe în pronaos, naos si altar, intrarea facându-se prin pridvor. La interior, pronaosul si naosul sunt separate printr-un perete de lemn, caci, în vremurile de demult, pronaosul era destinat doar femeilor, iar naosul doar barbatilor.

Pe peretele din stânga este expus un epitaf lucrat în fir de matase la o mânastire din Nordul Moldovei. Cuvântul “epitaf” înseamna mormânt în limba greaca. Este o pânza de in imprimata cu icoana înmormântarii Domnului. Se întrebuinteaza o singura data pe an, în Vinerea Patimilor, când este scos cu procesiune si asezat în mijlocul bisericii. Apoi este purtat în jurul bisericii si asezat pe Sfânta Masa unde ramâne pâna la Înaltarea Domnului, când este ridicat si asezat la locul unde se pastreaza tot anul. Ridicarea de pe masa, în miercurea de dinaintea Înaltarii, simbolizeaza ridicarea la cer a Mântuitorului. Epitaful închipuie trupul mort al Domnului, amintind de înmormântarea acestuia.

Biserica Sf Mina Mangalia | ©2008